Scurta istorie a cocktailurilor

Combinarea bauturilor, cu scopul de a obtine un amestec mai placut pentru cerul gurii si capabil sa puna in valoare carecteristicile organoleptice ale fiecarui ingredient, nu este o noutate a ultimelor secole. Romanii obisnuiau sa consume la banchetele lor bauturi obtinute prin amestecarea vinurilor din diferite regiuni ale imperiului cu mirodenii, arome si esente de toate felurile. Câteva secole mai târziu, amestecurile de esente alcoolice faceau parte din formulele alchimistilor aflati in cautarea elixirului de viata lunga. Amestecuri de lichioruri, rachiuri si fructe, totul turnat in castroane mari ca niste supiere, se consumau de obicei la petrecerile de la curtile renascentiste italiene si franceze. Pe scurt, acestea sunt primele cocktailuri pe care le mentioneaza istoria. Mai greu este, insa, - pentru ca trebuie cautat intr-un paienjenis de legende si zicale - sa se ajunga la originea cuvântului „cocktail". Acest termen apare pentru prima data la inceputul secolului al XlX-lea, când, in periodicul american The Balance, a fost numit cocktail „o licoare stimulanta, compusa din mai multe lichide alcoolice cu caracteristici foarte diferite, la care se adauga esente si arome, rezultând o bautura exceptionala".

Traducerea termenului anglo-saxon mai adauga ceva: cock inseamna „cocos", tail inseamna „coada", prin urmare, „coada de cocos". Dar nu este prea limpede ce legatura ar putea exista intre „bautura stimulanta" si penele multicolore ale acestei pasari de curte. Dintr-o poveste aflam ca originea acestui cuvânt s-ar datora bastinasilor din regiunea mexicana Yucatân care obisnuiau sa-si potoleasca setea cu o bautura compusa din mai multe lichide, folosind pentru a le amesteca un fel de facalet confectionat din radacinile unei plante numita chiar „coada de cocos". Dupa alte opinii, cuvântul cocktail ar deriva dintr-un termen identic, existent in limbajul popular englezesc din secolul al XVIII-lea, folosit pentru a denumi caii metisi, adica nu de rasa pura, cuvânt care, mai târziu, a fost folosit, prin extensie, la bauturile amestecate. O alta poveste spune ca acest
cuvânt ar deriva de la cock-ale, un amestec alcoolic stimulant care era dat cocosilor inainte de lupte, pentru a-i face mai curajosi; aceasta pare una dintre teoriile cel mai des acceptate.

Tot referitor la cocosii de lupta, o legenda spune ca asteptata casatorie dintre o fata din Baltimore, pe nume Bessie, si iubitul sau a fost impiedicata de tatal tinerei, un hangiu rau la suflet care era stapânul unui cocos foarte frumos. intr-o zi, pasarea disparu si hangiul ii promise pretendentului la mâna fetei ca va fi de acord cu casatoria doar daca isi va gasi cocosul atât de mult iubit. Asa s-a si intâmplat. Ca sa sarbatoreasca apropiata ei nunta, ca si regasirea cocosului, tânara Bessie a preparat o bautura pe baza de lichioruri diferite, viu colorate, careia i-a dat numele de cocktail, dupa aspectul pasarii regasite.

O ultima legenda spune ca, la New Orleans, Antoinette Peychaud, farmacista de origine franceza, servea in pravalia sa o bautura alcoolica, foarte amara, folosind un pahar care, prin forma sa asemanatoare cu un suport pentru mâncat ouale fierte, il numea coquetier. Termenul a fost, ulterior, adaptat la limba engleza, devenind cocktayis't, mai apoi, cocktail. Adevarata poveste a fost, probabil, alta, mai putin elaborata, care spune ca termenul provine din francezul coquetel care, la Bordeaux, pe la jumatatea secolului al XVIII-lea, desemna un amestec mai special, pe baza de vin la care se adaugau lichioruri si distilate. Indiferent daca sunt legende sau adevaruri, un lucru este sigur si anume faptul ca, inca din secolul al XlX-lea, au existat experti si amatori priceputi in prepararea si consumarea cocktailurilor. Acest ghid al nostru se doreste a fi o continuare peste ani a primelor manuale americane care, in a doua jumatate a secolului trecut, prescriau dozele si cantitatile corecte pentru prepararea primelor cocktailuri adevarate.