Lamaia

Lamâiul este originar din India. Romanii au început sa foloseasca lamâia începând cu secolul al IV-lea, dar, datorita aciditatii sale, o utilizau mai mult pentru a înnobila gustul alimentelor.

Prejudecata legata de lamâie si de toate fructele acide
Anumite persoane vad în fructele acide un nutriment nefast pentru sanatatea lor, capabil sa le demineralizeze sau sa le creasca aciditatea organismului. Acesta prejudecata nu rezista în fata dovezilor stiintifice: acidul din fruct este întotdeauna asociat cu un alcalin care, în combinatie cu acidul, îl neutralizeaza, pentru a forma un element foarte util.
„Fructele, chiar si cele mai acide, nu numai ca nu pot dauna, ci, daca stim sa le consumam cu masura sunt, din contra, remediul cel mal indicat pentru a distruge si a elimina toxinele din organism, hranindu-l si revltalizându-l în acelasi timp."
închizând aceasta paranteza, sa vedem avantajele pe care ni le ofera lamâia.

Indicatii

Calitatile lamâii sunt pretioase si numeroase. Sa mentionam, înainte de toate, actiunea sa fluidizanta asupra sângelui prea vâscos, fara a împiedica procesul de coagulare în cazul ranirilor.
„Sângele, pierzându-si vâscozitatea anormala, devine mai fluid si circula mai usor prin vasele de sânge, rezultând

Uz extern

Tinctura de afine: Artault de Vevey „a folosit cu succes tinctura de afine la un diabetic si a obtinut vindecarea unei ulceratii cangrenoase a membrului prin badijonari cu un amestec de glicerina si tinctura." (H. Leclerc)
Tinctura este recomandata si în leucoplazie (afectiune a mucoasei bucale), prin badijonari.
Angine, faringite, stomatite, margaritarel, afte bucale: 100 g
de boabe de afine uscate se fierb într-un litru de apa, pâna când lichidul scade la o treime. Se face gargara de mai multe ori pe zi.
în spalaturi, acest decoct se foloseste pentru tratarea unor eczeme. Sub forma de comprese se utilizeaza în tratarea hemoroizilor, iar sub forma de clisma, împotriva dizenteriei.

De retinut ca boabele uscate de afine pot fi procurate de la unitatile PLAFAR. O scadere rapida a presiunii arteriale; serul pe care îl contine poate deci sa traverseze mai usor peretii capilarelor, ceea ce permite un aport mai regulat si mai abundent de substante nutritive în celulele constitutive ale organelor, ale caror functii biologice se realizeaza astfel mai usor. "
Tocmai am vazut ca lamâia produce scaderea vâscozitatii sangvine, ca are o influenta benefica asupra hipertensiunii arteriale, si, în plus, în arterioscleroza, împiedicând îngrosarea peretilor arteriali.
Proprietatile dizolvante si detoxifiante ale acestui fruct sunt recunoscute de aproape un secol: dupa cum afirma dr. Henri Leclerc, cercetatori ca Barlow si Budd au obtinut vindecari ale reumatismului articular prin administrarea zilnica a 200-300 ml de suc de lamâie.
Deci, reumaticii vor avea de câstigat daca îl vor include în meniul lor zilnic.
El favorizeaza digestia, ca si eliminarea gazelor intestinale.
Cura de lamâi poate produce în organism transformari pozitive profunde.
34 de fructe si legume • 63
Cu toate acestea, cu acest fruct - ca de altfel cu toate vegetalele - nu trebuie abuzat, în cautarea unui rezultat rapid, ci trebuie urmat un tratament sustinut si de durata.
Orice tratament naturist reclama o adaptare progresiva; se începe, deci, cu o lamâie în prima zi, doua lamâi în a doua zi, trei în a treia zi si asa mai departe, pâna în a douasprezecea zi. Persoanele care nu au probleme cu stomacul pot sa bea întreaga cantitate de suc dimineata, pe stomacul gol, însa celelalte vor trebui sa împarta cantitatea de suc în mai multe prize pe zi. Din a 12-a zi, se scade câte o lamâie pe zi, pentru a continua cu trei lamâi zilnic, timp de doua saptamâni.

Alti bolnavi vor putea opta pentru cura de trei lamâi pe zi în prima saptamâna, sase lamâi pe zi în a doua saptamâna, noua în a treia saptamâna si 12 în a patra. Apoi, în fiecare saptamâna se consuma 3 lamâi mai putin. Ajunsi la punctul de plecare, ei vor continua cura cu câte trei lamâi zilnic, înca 15 zile.

Fiecare alege tratamentul care îi convine.
Sucul de lamâie poate fi folosit, cu putina apa si o lingurita de miere, la asezonari, fara ulei sau otet.
Lamâia este bogata în acid citric, care joaca un rol esential în absorbtia calciului prin intestin si, prin urmare, în procesul de osificare a tuturor tesuturilor (lucrarile lui Lichwitz, Hioco si Parller).
în afara acestei actiuni de mineralizare, acidul citric neutralizeaza efectul acidului uric si reduce aciditatea gastrica.
Indirect, lamâia este si un puternic antidot împotriva scorbutului, printr-un element component, acidul ascorbic (vitamina C).

Sucul de lamâie are o actiune bactericida si antiseptica generala. Activând globulele albe, el întareste imunitatea organismului.
Persoanele nervoase suporta mai greu ingestia masiva de lamâi. Cu toate acestea, dupa parerea mai multor autori, o adaptare foarte lenta permite uneori ocolirea acestui neajuns: o jumatate de lamâie timp de trei sau patru zile (sau chiar mai mult timp), o lamâie pe zi în acelasi interval de timp, apoi o lamâie si jumatate...
Odinioara, satenii cunosteau aceasta reteta împotriva artrozei genunchilor si a artrozei cervicale: se spala cu grija un ou proaspat (cumparat neaparat de la un fermier sau dintr-un magazin cu produse dietetice). Se pune oul întreg într-o ceasca si se toarna peste el suc de lamâie, acoperindu-l complet. Se lasa la macerat toata noaptea. Dimineata, se scoate oul (devenit moale din cauza ca învelisul sau de calcar s-a dizolvat în suc). Oul se poate refolosi la gatit. Se strecoara lichidul. Se bea fara a se îndulci. Se face o cura de trei saptamâni, care se reia din trei în trei luni.

Bautura diuretica: se ia o lamâie bine spalata, se taie în rondele care se pun într-un castron cu apa clocotita, cu trei vârfuri de maghiran. Se lasa la macerat toata noaptea. Dimineata, se strecoara si se bea pe stomacul gol. Daca doriti, puteti face aceasta cura timp de doua sau trei saptamâni.
Dureri de gât, guturai: se taie felii doua lamâi (netratate chimic), se pun într-un litru de apa si se lasa sa fiarba timp de zece minute. Se îndulceste cu miere. Se bea de mai multe ori în timpul zilei.

Uz extern

Glosita (infiamatie a limbii): se suge încet câte o felie de lamâie, de mai multe ori pe zi. Acest tratament foarte simplu are o eficienta surprinzatoare.
Picioare obosite: stati cu picioarele într-un lighean plin cu apa calda la 37°, în care ati dizolvat un pumn de sare mare de bucatarie. Stati în apa vreo zece minute. Terminati-va baia cu o frectie buna cu suc de lamâie.
Transpiratie a axilelor: frictionati axilele cu suc de lamâie.
Angina, laringita: într-un pahar cu apa calduta adaugati suc de lamâie; faceti gargara de mai multe ori pe zi.
Afte: aceeasi reteta de mai sus, dar se fac spalaturi ale gurii.
Când este vorba sa redea frumusetea si sanatatea tenurilor terne si obosite, sucul de lamâie se combina de minune cu mierea: o lingura de suc cu doua linguri de miere lichida (de exemplu, miere de salcâm). Se amesteca bine. Se aplica pe fata, lasând aceasta masca 10-15 minute, apoi se clateste (de preferinta cu apa necalcaroasa).
Masca pentru ten gras: o lingurita de suc de lamâie, o lingurita de suc de struguri, o lingura de miere lichida. Se amesteca bine. Se aplica pe fata si se lasa 15 minute.
Unghii casante: se tin unghiile câteva minute în suc de lamâie la care s-a adaugat o lingurita de ulei de masline. Operatia se repeta de doua ori în timpul zilei.
Cuperoza: se amesteca suc de lamâie cu un albus de ou batut spuma. Se aplica pe partile afectate si se lasa cinci minute, apoi se clateste. Operatia se repeta de patru ori pe zi.